Și am făcut detergent pentru mașina de spălat vase

masina vase

Circumstanța:

Observ că se termină detergentul meu favorit (unicul încercat de fapt) pentru vase. Refuz să dau mulți bani pe o pudră – c’mon mi-am făcut detergent de rufe – și caut o rețetă pe net.

Evident că sunt o mulțime de rețete, aleg prima și mă bucur că am toate ingredientele.
1 minut mai târziu, am noul meu detergent de vase pe care îl și pun la treabă. Spală minunat!

Costă 4 lei/kg.

Ingrediente:

  • 100 gr bicarbonat – 4 lei/kg  – 0,4 lei
  • 100 gr sodă de rufe – 4 lei/kg – 0,4 lei
  • 100 gr sare mare – 1,2 lei/kg – 0,12 lei
  • 6 linguri acid citric – 18 lei/kg – 60 gr deci 1 leu

Total 360 gr la prețul de ~ 2 lei => deci ~ 5,5 lei/kg

Ah, rețeta: se amestecă cele 4 de mai sus.

Se pune o lingură per mașină de spălat.

 

P.S: În mod evident, nu mai e nevoie de sare pentru mașina de vase.

 

 

Epilator

epilator

Acum 2 ani jumate am luat un epilator Phillips care dă semne de oboseală. Eram curioasă cât a costat și cât am economisit cu el.
A fost 319 lei.
Îl folosesc la picioare, brațe, axilă și mustață.
Să presupunem că l-am folosit o dată pe lună în medie pentru picioare și bilunar pentru axilă.

Deci de 30 de ori pentru picioare și de 60 de ori pentru axila.
De vreo 15 ori pentru brațe și de vreo 10 ori pentru mustață.
Să zicem că tot de vreo 30 de ori m-am făcut și pe alte zone generice care nu sunt în nici o ofertă de saloane și prețul se face după ochi.

Am întrebat de prețuri pentru aceste servicii în Timișoara și o varianta bună de preț sună cam așa:

  • epilat lung – 20 lei
  • brațe – 15 lei
  • axilă – 6 lei
  • mustață – 6 lei

Adaug și zonele care nu sunt definite prin denumire în ofertă – 5 lei

Mie mi se par tare mici prețurile astea – niciodată nu am plătit așa puțin dar o să fiu gică contra de dragul calculului pesimist/realist.

Deci:

  • epilat lung – 20 lei x 30 = 600 lei
  • brațe – 15 lei x 15 = 225 lei
  • axilă – 6 lei x 60 = 360 lei
  • mustață – 6 lei x 10 = 60 de lei
  • alte zone – 5 lei x 30 = 150 lei

Total: 600+225+360+60+150 = 1395 lei.

Nu știu estima curentul consumat și nu stiu valoriza timpul câștigat.
Nu știu da o valoare bacșisului nedat și lipsei discuțiilor de umplutură.
Nici bolilor neluate 🙂

Să zicem că am ieșit pe plus cu 1000 de lei in 2,5 ani.

Eu zic că e afacere bună rău!

Detergent pudră făcut acasă

De mulți ani caut un detergent care spală bine, e natural și nu miroase.
Nu am găsit.
Am încercat varii detergenți ecologici, nuci de săpun vreo 3 ani, detergenți normali dar “sensitive” și nimic nu m-a satisfăcut.

Așa că m-am bucurat să găsesc rețeta asta de detergent când am început făcutul de săpun.

Acum sunt la a doua tură și mă încântă!

Rețeta:

  • săpun de rufe răzuit 700 gr
  • bicarbonat 100 gr
  • sodă de rufe 100 gr
  • percarbonat dacă vreți pentru albire 100 gr

Se pun toate in blender și se mărunțesc și amestecă.

Iese o pudra ușor umedă dacă săpunul nu a fost foarte uscat.

Data trecuta am făcut doar cu săpun de rufe din 100% ulei de cocos și a ieșit alb imaculat detergentul.
Acum am facut cu un săpun de 25 de ani de la bunica și un săpun de cocos și a iesit crem.

Se pun 2/3 linguri la o tură de spălat. Eu pun jumătate pentru ca am și eco balls care chiar fac treabă bună.

 

 

Costuri:

  • Săpunul e între 0-40 lei kg.
    • 0 dacă îl ai și tu de la bunica.
    • 25 îmi iese mie factorizând uleiul și curentul slowcooker-ului.
    • Altfel se găsește săpun de rufe de cumpărat la vreo 4 lei 100 gr.
  • Bicarbonatul și soda costă 4 lei/kg
  • Percarbonatul opțional este 25lei/kg

Preț pe kg de detergent:

  • minim: 0.8lei – săpun de la bunica + sodă + bicarbonat
  • mediu: 12.05lei – mixul meu de săpunuri de mai sus + sodă + bicarbonat + percarbonat
  • maxim: 31.3lei cu toate și varianta cea mai scumpă a ingredientelor

 

Eu mă declar foarte mulțumită cu această rețetă. Aștept impresii :).

 

Cere!

cere.jpg

“Cere și ți se va da” îi varianta în română.

Cum am putut trăi 30 de ani fără să înțeleg și aplic acest adevăr absolut?!?

Păi dacă eu îmi doresc cel mai mult în lumea asta un ponei mov cum mă aștept să îl am vreodată dacă nu îmi strig dorința în 4 zări?

Sau, și mai specific, cum mă aștept să îmi cumpăr singură acest ponei mov dacă el este teribil de greu de găsit? Deci scump rău de tot.

Răspunsul e simplu: Cer! Cer pe toate căile și prin toate mijloacele acest ponei.

Deschid larg ochii și caut să vad dacă e unul neîngrijit uitat pe un câmp.

Întreb cunoștiințele să văd dacă nu cumva au un ponei de care nu mai au chef.

Caut pe Olx, poate cineva din zona mea are exact un ponei cum visez eu.

În ultimul rând caut un ponei mov nou nouț în magazine sau piețe.

 

M-am obișnuit să am multe vise de genul “ponei mov” și să mi se pară că numai cumpărând poneiul pot fi fericită. De asemenea m-am obișnuit PROST să îl vreau ACUM, în secunda asta. Altfel fericirea mea e compromisă.

Ce am învățat recent e că dacă îmi acord o pauză în căutarea mea de ponei mov obțin incredibil de multe:

  • realizez că până acum nu am murit fără ponei mov și că fericirea mea nu e dictată de el
  • apuc să exersez răbdarea – rar avem ocazia în ziua de azi
  • pot fi surprinsă de oamenii din jurul meu care VOR să mă ajute să îmi îndeplinesc visul
  • pot primi pe gratis poneiul mov
  • pot găsi o oferta foarte bună la poneiul mov
  • văd că poneiul din magazine nu e marfă rară – cum vor ei sa mă convingă*. Mâine va fi tot acolo.

 

Ce mai fac diferit acum este că încerc întâi să găsesc second produsul pe care îl caut din prisma faptului că încerc să nu contribui la risipa lucrurilor bune. Încerc să recircul și refolosesc.

Astfel, în ultimele luni am primit pe gratis, CERÂND să cumpăr, o tigaie superbă de fontă pe care o folosesc des și o bicicletă exact cum căutam. Ambele cadouri m-au surprins și bucurat enorm mai ales din pespectiva urmatoare:

“Oamenii sunt buni și frumoși dacă le oferi ocazia să îți arate asta.” 

 

*Legea penuriei. Apreciem la o valoare mai ridicata lucrurile despre care percepem ca se gasesc in cantitate limitata.

 

PS: Bonus: dacă nu cheltui toți banii pe care îi am pe un ponei mov scump,ajung mult mai repede de Independența financiară!

 

ponei mov

 

Independența financiară

financial-independence

M-am îndrăgostit iremediabil de un pensionar american.

Are ceva peste 30 de ani și scrie aici: http://www.mrmoneymustache.com/2013/02/22/getting-rich-from-zero-to-hero-in-one-blog-post/

Mi-a reordonat viața cu blogul lui ironic care ori te mobilizează ori te irită.

Eu am fost economă de mică dar mi-a trecut repede. Am învățat să consum. Și mâncare și tehnologie și haine și TOT.
Mi-am căutat vreo 10 ani fericirea acolo și nu am găsit-o. Nu era acasă.

Și fix în momentul în care căutam sensul vieții și sursa fericirii apare Mr. Money Moustache și îmi zice așa:

“Da mă, ce fain că îți intră bani frumoși în casă lunar și ce bine că poți să îți iei multe pentru tine și ai tăi din ei! Și la următorul salar poți iar să iei tot și orice!
E fain, nu?
Sau nu e? De ce ești asa șifonată?
Păi nu bani îți trebuie?
Ah, nu? Da ce?!”

Și m-a lovit fix in creștet. Deși știam clar care e limbajul meu de iubire: Timpul acordat.

Și atunci? Dacă eu vreau conexiune și libertate de ce mă afund în lucruri și datorii?

Și am reevaluat și acum știu o parte din ce vreau eu:

 

Vreau să am libertatea de a mă căuta, regăsi și investi timp în ce mă face fericită.
Nu vreau credite și nu vreau job încă 30+ de ani.

Vreau să muncesc o vreme ca să îmi plătesc datoriile, o vreme ca să îmi asigur necesarul și după să fac ce vreau eu, când vreau eu si cum vreau eu.

Să aleg să muncesc dacă vreau, să călătoresc sau să dorm până nu mai pot dormi.

 

Așa că mă declar pe drumul independenței financiare!

Hai cu mine ca să am cu cine să filozofez în vreo 15 ani!