Cezariana de Michel Odent, de la mine citire!

Dupa ce am citit “rezumatul” minunat al Ralucai despre aceasta carte am ramas cu o mare dorinta de a o citi.

Nu o sa refac un rezumat pentru nu am nimic de spus in plus fata de ce s-a scris deja.
Voi face o trecere in revista a temelor abordate in carte si evident, o sa imi dau cu parerea 🙂

 

Am ramas impresionata de cat de usor este sa citesti aceasta carte. Totul este organizat logic si prezentat in limbaj uzual, desi se descriu si termeni si proceduri de specialitate.

Mi-a placut si m-a surprins (desi stiam din posturile Ralucai) atitudinea fata de cezariana.
Odent nu e nici pro, nici contra cezariana si in acelasi timp e pro amandoua. Tare interesant si realist!

Pe scurt asta e atitudinea:

Cezariana a aparut pentru a satisface o necesitate, cea de a naste copii si a supravietui atunci cand nasterea naturala nu e posibila. Acum, de-a lungul timpului, ea a devenit din ce in ce mai sigura, si astfel mai cautata, ceruta.

Exista o serie de situatii in care cezariana e necesara, o serie de situatii in care ea e recomandata si in rest, se face la libera alegere.

Nasterea medicalizata inhiba marea parte a conditiilor care duc la o nastere perfect naturala. In conditiile in care nasterea deplin naturala nu poate avea loc in spital si mai mult, medicii se tem de ea, Odent recomanda cezariana dupa pornirea travaliului la sesizarea oricarei probleme legata de mama sau fat. In acelasi timp, recomanda puternic nasterea cu moasa experimentata, in intimitatea casei.

Dupa cum ziceam, nici pro, nici contra ci ambele 🙂

 

In carte, avem 22 capitole concise:

  1. O minunata interventie de salvare

  2. Banalizarea cezarienei

  3. Din ce in ce mai multa siguranta

  4. Cum sa rupi un cerc vicios

  5. Cand visele devin realitate

  6. Catre o dezvoltare fara limite a creierului uman?

  7. Criterii pentru secolul al XXI-lea

  8. Gandirea pe termen lung

  9. Catre o diversitate culturala fara precedent

  10. Intrarea in lumea microbilor

  11. Intrarea in lumea mirosurilor

  12. Alaptarea bebelusului nascut prin cezariana

  13. O mie si unul de motive pentru a face cezariana

  14. Nasterea dupa cezariana

  15. Daca trebuie sa faceti cezariana

  16. Ce spun mamele

  17. Perineul: O Preocupare

  18. Ori, Ori

  19. Efectul Nocebo al consultatiilor prenatale

  20. Idei preconcepute

  21. Viitor relatiilor dintre moase si medici

  22. Prea rationali ca sa supravietuim?

Am subliniat cateva pasaje in carte si vreau sa le “salvez aici”. Mi se par importante, edificatoare, de bun simt.

  • “Nu stimulati neocortexul unei femei alfate in travaliu![…][prin]
  • Limbaj
  • Lumina
  • Senzatia ca e privita
  • “[…] vom explica o regula simpla ce ar putea ajuta la o mai buna intelegere a nevoilor de baza ale femeii in travailiu. Aceasta regula este: Se cuvine sa eliminam ceea ce tine de specificul nostru uman si, in acelasi timp, sa satisfacen nevoile care tin de specificul nostru ca mamifere.
  • Despre diferenta dintre a injecta intravenos ocitocina si a lasa corpul sa o produca: 

“Cat timp cercetatorii si clinicienii nu au cunoscut decat efectele ocitocinei administrate intravenos, nu au fost in stare sa demonstreze sau mancar sa banuiasca amploarea acestui hormon asupra comportamentelor. De fapt, in conditiile respective, hormonul injectat nu putea ajunge la creier. Totul s-a schimbat odata cu experimentul epocal al lui Prange si Pedersen, carora le-a venit ideea de a injecta ocitocina in creierul unor soricioaice virgine. A fost de-ajuns pentru a le induce un comportament matern: daca in apropiere se gaseau pui de soarece, soricioaica incerca sa ii aduce si sa aiba grija de ei. Dupa acest episod, nu a mai fost nimeni surprins cand s-au descoperit molecule sensibile la ocitocina in creier (“receptori celebrali”). […] Avem numeroase motive sa consideram ca, si in creierul uman, receptorii ocitocinei prolifereaza in timpul nasteri. Aceasta ar sugera ca, atunci cand aduce un copil pe lume, femeia isi intareste capacitatea de-a iubi.”

  • Interesant despre sapt 38 de sarcina:

“Din moment ce nivelul de anticorpi este acelasi la mama si la bebelus, putem deduce ca microbii familiari mamei ii sunt familiari si nou nascutului. La oameni, acest transfer de anticorpi este deosebit de intens dupa a 38-a saptamana de sarcina!” –  Cine zicea ca  la 38 de saptamani se poate naste lejer prin provocare sau cezariana si bebelusul nu are de suferit?

  • “Asadar, dintr-un punct de vedere bacteriologic, apare clar ca nou-nascutul are o nevoie urgenta sa intre in contact cu o singura persoana, mama sa. Mai mult, se pare ca, din punct de vedere bacteriologic, exista o diferenta fundamentala si ireductibila intre o nastere vaginala si una prin cezariana. Mamiferul uman a fost programat sa vina pe lume printr-un orificiu situat in apropierea anusului matern. Aceasta este o garantie ca nou-nascutul, si mai ales tubul sau digestiv, va fi imediat contaminat de o mare variatete de germeni benigni purtati de mama. Nasterea prin cezariana implica intrarea in lumea microbilor pe o poarta complet diferita. Bebelusul se naste in acest caz in mediul steril al salii de operatii. Si intra in contact cu microbii care se gasesc in aerul din spital si cu cei purtati de membrii echipei medicale. El are sanse reduse de a se intoarce la sanul mamei imediat ca sa consume primul lapte colostral, care contine anticorpi specifici (IgA) si alte substante anti-infectioase. “
  • “[…] sistemului imunitar al bebelusului ii este benefic procesul nasterii in sine. Aceasta este concluzia studiilor care compara activitatea celulelor cu actiunea imunitara din sangele bebelusilor nascuti fie pe cale vaginla, fie prin cezariana. Influenta modului de nastere asupra raspunsului imunitar mai este inca decelabila la varsta de 6 luni.
    De fapt, flora intregului tub digestiv, inclusiv gura, este influentata de modalitatea de nastere. Un studiu american a demonstrat ca gurile bebelusilor nascuti prin cezariana sunt contaminate de un germen responsabil pentru cariile dentare (Streptococcus Mutans) cu un an mai devreme decat ale bebelusilor nascuti pe cale naturala.”
  • “Trebuie sa mentionam si un studiu italian, conform caruia cantitatea de endorfine din laptele din primele zile e mult mai ridicata la mamele care au nascut vaginal decat la cele care au facut cezariana. Probabil unul din efectele opiaceelor naturale este sa induca un fel de dependenta de san si laptele matern. Cu cat dependenta e mai puternica, cu atat alaptarea va fi mai usoara si mai lunga.”
  • “O suma de date confirma faptul ca, la modul general, un bebelus nascut prin cezariana (mai ales prn cezariana fara travaliu) se deosebeste fiziologic de un bebelus nascut pe cale vaginala. Plamanii si inima sa functioneaza diferit; nivelul de glucoza tinde sa fie mai scazut; temperatura bebelusilor nascuti prin cezariana programata tinde sa fie scazuta in primele 90 de minute dupa nastere, in comparatie cu cea a bebelusilor nascuti vaginal sau prin cezariana dupa declansarea travaliului; raspunsurile imunitare sunt diferite; sitemele care controleaza presiunea arteriala sunt reglate diferit; nivelul de eritropoietina si volumul masei globulare sunt, in medie, mai scazute la bebelusii nascuti prin cezariana; nivelul de progesteron este si el mai scazut, la fel si nivelul hormonului care regleaza activitatea glandei tiroide; nivelul enzimelor hepatice e diferit; la care adaugam si faptul ca aciditatea gastrica are dendinta de a fi mai scazuta la bebelusul nascut prin cezariana.”
  • Diagnosticul de placenta praevia veritabila nu se poate pune decat la sfarsitul sarcinii. […] Diagnosticul de placenta praevia nu trebuie niciodata pus la mijlocul sarcinii. “
  • “Se fac din ce in ce mai multe cezariene pentru nasterile de gemeni. Unul din motivele de la baza acestei noi tendinte este ca unul din bebelusi se prezinta pelvian in aproximativ 40% din nasterile gemelare, iar amandoi se prezint astfel in 8% din cazuri.”
  • “Rezultatele altui studiu, la care au participat toate casele de nasteri americane, au aratat ca, din 1453 de femei care s-au prezentat in astfel de centre pentru a incerca sa nasca vaginal dupa o cezariana, 87% au reusit sa o faca.”
  • “[…] principala concluzie a unui studiu britanic despre afectarea sfincterului anal, la care au participat mai mult de 8000 de femei ce nascusera pe cale naturala. Acestu studiu a stabilit fara tagada faptul ca epiziotomia nu reduceri riscul de astfel de rupturi.”
  • Nu-mi amintesc sa fi trebuit sa repar perineul in urma unui reflux de expulzie neperturbat. Unul din nenumaratele motive ar fi ca, intr-un astfel de context, mama se afla cel mai adesea aplecata in fata – spre exemplu, in patru labe. In astfel de pozitii, mechanismul de deschidere al vulvei este diferit decat in alte pozitii. […] Profit de ocazie sa va spun ca in cazul unei rupturi benigne (de obicei in lipsa unui reflex de expulzie veritabil), nu obisnuiesc sa cos rana. Daca mama evita sa-si departeze picioarele in urmatoarele doua saptamani (evitand sa-si priveasca perineul sau stand in pozitia lotusului etc.) cicatrizarea va fi perfecta.”
  • Obiectivul principal nu ar trebui sa fie insa reducerea ratei cezarienelor. Un asemenea obiectiv ar putea fi periculos daca nu se intelege necesitatea unei etape prealabile. Aceasta etapa prealabila consta in promovarea unei mai bune intelegeri a nevoilor de baza ale femii care naste. In spitalele inc are cuvantul de ordine este reducerea ratei cezarienelor, primul efect perceptibil consta, de obicei, intr-un numar crescut de nasteri dificile pe cale vaginala sau de cezariene de urgenta. Este exact ceea ce ar trebui sa evitam intr-o epoca in care cezarienele sunt extrem de sigure.”
  • “Am facut de mule ori aluzie la motivele pentru care ar trebui evitate pe cat posibil cezarienele elective. Cand se programaeaza o cezariana fara travaliu, nu exista nici o garantie ca bebelusul – si in special plamanii acestuia- sunt perfect maturi. Hormonii maternali si cei ai fatului asociati cu progresul nasterii contribuie la maturizarea plamanilor. Sunt foarte bine cunoscute riscurile crescute de dificultati respiratorii. Ca regula generala, in cazul unei cezariene programate, fatul nu participa deloc la declansarea travaliului.”
  • Testul Piscinei:

  Testul piscinei este cel mai bun exemplu de insrtument adaptat strategiilor futuriste si are la baza un principiu simplu. Daca o femeie aflata in travaliu intra in piscina (bazin), cufundandu-se in apa la temperatura corpului, dilatarea progreseaza in mod spectaculos timp de una sau doua ore. Daca o dilatare deja avansata nu inainteaza in pofida imersiunii in apa, intr-o atmosefera de <intimitate> (fara camera de luat vederi), putem trage concluzia ca avem de-a face cu un obstacol major. si nu are rost sa mai tergiversam. Intelept este sa se apeleze la o cezariana in timpul travalilui, nu de urgenta.

  • Recomandari pentru imersiune:
  • Prima recomandare practica este sa se dea o mare importanta momentului in care femeia insarcinata intra in piscina. […] Dintr-o ancheta publicata intr-un jurnal medical britanic reiese ca numeroase femei stau prea mult in piscina. Un motiv ar fi ca cele mai multe din ele intra in apa cu mult inainte sa aiba o dilatare de cinci centimetrii.
  • A doua recomandare este sa se evite programarea unei nasteri in apa. Cand o femeie planifica sa dea nastere sub apa, aceasta poate deveni prizoniera propiului sau proiect si sa ramana in apa chiar si atunci cand contractiile au devenit mai putin eficiente, riscand o faza de expulzie lunga si dificultati in eliminarea placentei. Nu s eintampla la fel cand o nastere in apa urmeaza unei serii scurte de contractii irezistibile. In mod general, este preferabila evitarea unui scenariu preconceput foarte precis cand e vorba despre nasterea unui copil.
  • Mai adaugam o a treia recomandare, in ceea ce priveste temperatura apei. Este foarte usor de verificat ca temperatura apei sa nu depaseasca niciodata 37°C.”
  •  “British American Journal reuneste datele obtinute din alte patru studii asemenatoare. Autorii au tras urmatoarele concluzii: <Ecografia sistematica nu a adus nici o amaliorare a numarului de copii nascutii vii si a celui de decese perinatale. Aceasta poate fi eficace si utila pentru detectarea malformatiilor. Acest obiectiv trebuie explicat in mod clar si trebuie, de asemenea, luate in considerare rezultatele fals pozitive, precum si aspectele etice care rezulta de aici.>”
  • O nastere provocata este mult mai dificila decat o nastere care a inceput spontan. De obicei, nasterea provocata este urmata de o anestezie peridurala si de perfuzii cu ocitocina, ceea ce, cel mai adesea, preceda o cascada de interventii, cum ar fi vacuumul, forcepsul sau cezariana de urgenta. Valul de nasteri provocata contribuie la explicarea nivelului tot mai ridicat al incidentei cezarienelor in lume.
  • “Prima chestiune importanta priveste numarul de moase in raport cu cel de medici obstetricieni la o populatie data. Conditia prealabila pentru redescoperirea moasei autentice este o reducere drastica a numarului de ginecologi obstetricieni. Ginecologii obstetricieni autentici nu ar trebui sa aiba timp sa controleze fiecare nastere. Ar trebui sa apara doar la cerere.