Nasterea noastra

nastere

Regrete

In primul paragraf vreau sa ma eliberez de toate regretele ca sa pot scrie o poveste obiectiva 🙂

Regret ca am avut asteptari prea înalte, si ma refer la mine, la atitudinea mea, la corpul meu. Visam, ba nu, eram sigura! ca o sa fiu Zen in travaliu, ca o sa ma pot concentra, ca nu o sa doara, ca o sa fie ușor. Data viitoare o sa fiu mai pregătită – da, deja ma gândesc la o data viitoare 🙂
Regret ca nu am fost mai pe faza in travaliu – nimic nu s-a făcut fără ok-ul meu dar nu am putut urma sugestiile foarte bune ale sotului meu (schimbat poziții, respirat, etc) care sigur m-ar fi ajutat foarte mult.
Regret ca am fost convinsa ca spitalul e un mediu intim si ca se poate naste ca acasă – oricât de faina e politica unui spital, tot spital rămâne.
Regret ca nu m-am documentat in legătura cu cât de praf ești dupa naștere. Praf de tot! Evident, depinde de naștere, dar si cu o naștere ca in povesti, o sa dureze mult pana sa fii iar om.
Regret ca nu m-am pregătit psihic pt cât de complicat poate fi începutul alaptarii; știam sigur ca o sa am lapte si o sa alaptez, dar nu m-am înarmat cu rabdare – dar despre asta in alt post 🙂
Regret ca regret atâtea si ca o sa dureze o vreme pana sa îmi asum si accept nasterea asta.

 

Preambul

De la 38+3 sunt la Oradea. Tot atunci am avut primul si ultimul control cu doctorita Antal de la spitalul Pelican, cu care va urma sa nasc.
In urma controlului – tuseu pe care eram sigura ca o sa il refuz si nu ecografie, cum ma așteptăm eu – aflu ca Alec nu e coborât in pelvis si colul e lung si tare. Asta îmi confirma ca voi naste spre 41 de saptamâni, așa cum simteam de la inceput ca o sa fie. Stabilesc cu Antal ca daca nu nasc, ne vedem la 41 de saptamâni si decidem atunci ce e de făcut. Îmi fac griji ca nu o sa fie de acord sa așteptăm pana la 42 de saptamâni – bine ca mi-am bătut capul degeaba:)

Dupa ce intru in săptămâna 39 am vreo 2 contractii dureroase dar fără continuare.
De 17 ori pe zi verific daca nu mi-a coborât burta. Nu, e tot unde o stiu!
Îmi continui treburile pe care pot sa le inventez in casa părinților mei: spălat a 1000-a oară scutecele textile ca sa aibă maximul de absorbitate, dat jos cu mari chinuri husa de pe scaunul de mașina si spalarea ei si plimbat ciobanescul german al părinților cât de mult am putut eu.
Nu am fost in stare sa ma vad cu lume (scuze Simo si Paula) sau sa plec departe de casa – planuisem sa ma plimb prin Felix.
De cand am stabilit ca “nastem” la Oradea – da, nastem, amândoi, si așa a fost-am hotărât ca Soso si Taro sa vina in weekend- uri prelungite si daca e sa îmi debuteaze travaliul in timpul săptămânii, sa ii anunț ca sa porneasca din Timișoara.
Fetele de pe grupul nostru de femei duse cu pluta fac pariuri in legătura cu data nasterii. Carmen zice vineri 12 Iulie si mi se pare foarte amuzant pentru ca sigur Alec așteaptă pana peste 40 de saptamani! Sigur!
Soso ma anunța ca si-a luat vinerea liberă si vine vineri la prânz.

39+2
Joi, 11 Iulie

Ma trezesc singura la 6, atipesc pana la 7 cand povestesc cu Seemo- avem aproximativ același vârsta a sarcinii si aceiasi ginecoloaga in TM- despre ce oameni si proceduri “faine” sunt la President.
Spal husele scaunului de mașina, ma cert cu bunica mea care la 82 de ani e sigura ca e mai pregătită decât mine sa se aplece in vana sa frece husele 🙂
Vine matusa-mea in vizita pe la 11. Vroia neaparat sa ma vadă gravida si uite ca m-a prins! Acum e prima data cand observ ca am burta tare multă vreme si nu pot sta nicicum comoda in fund.
Pe la 13 mananc puțin si merg in camera mea hotărâta sa rup somnul. Dar, dupa ce ma întind, simt mai bine intaririle burtii. Contractii Braxton Hicks aveam de la 20 de saptamâni si faptul ca acuma erau mai dese însemna ca corpul meu se pregătește pt naștere- cândva, intr-un viitor nedefinit.
Pentru ca mi-am downloadat 5 aplicații de monitorizare a contractiilor, decid ca e un moment bun sa le triez. Aleg o aplicație, cronometrez si observ ca am contractii regulate o data la 6-7 minute care țin 40 de secunde. Hopa! Primul log al aplicatiei zice ca era ora 15:17.
Intru pe grup, sun fetele, le zic ca nu ma doare nimica dar contractiile sunt foarte regulate. Il anunț pe Soso ca poate vine de azi la Oradea.
In timp ce lumea face preziceri in legătura cu nasterea sau non nasterea mea, contractiile devin incomode, apoi încep sa usture un pic abdominal, apoi simt junghiuri in sale si apoi ma doare puțin coada:)
Soso porneste la drum, uita bagajul in garaj, ratează intrarea pe autostrada si așteaptă mult la bariera in Arad.
Eu povestesc pe grup si ma uit la seriale in timp ce stau pe minge.
Pe la 17-18 am contractii la 3-4 minute care țin 40-60 de secunde. Fac un dus si observ ca daca stau in picioare am contractii la 2 minute si sunt intense.
Pe la 18 ii anunț si pe ai mei ca l-am chemat pe Soso si ca sunt in travaliu. Se agita si ma verifica des ca nu cumva sa mi se facă rau :))
Anunț si doctorita care îmi spune ca ne vedem la spital. O informez ca mai stau acasă si o anunț cand pornesc încolo.
Planul era sa ajungă Soso si sa mergem împreuna la spital dar decid ca mai bine ne vedem acolo si il rog pe tatal meu sa ma ducă. Eu, părinții mei si mingea pornim spre Pelican.

O sun pe Antal sa o anunț ca sunt pe drum si îmi spune ca o sa ma preia colegul ei Zdrehus si ea vine dupa. Sunt entuziasmata pentru ca stiu o poveste de naștere frumoasa care il are pe Zdrehus ca si obstetrician.
Ajung la clinica si e chemat Zdrehus cu care fac cunostiinta. Ii spun ca Sunt prietena virtuala cu Raluca si ca in mare, am aceleasi dorinte. El are deja planul meu de naștere si îmi spune ca i se pare perfect normal ceea ce vreau eu – ma bucur ca am venit aici!
Îmi face un tuseu si îmi zice ca am dilatatie 4-5, colul e posterior, membranele sunt intacte si bebe nu e coborât in pelvis.
Îmi spune ca ar vrea sa facem o ecografie si fix acum apare si Soso!
Ecografia zice ca Alec nu are cordon in jurul gatului – nu ca ar fi contat -si ca are 3400gr. Totul e bine!

Mergem in rezerva sa ne cazam, aveam contractii intense la 3 min unde accept clisma pentru ca asta era intelegerea ca sa pot naste in apa.
Pentru ca cele mai recente analize sunt din sapt 32, sunt de acord si cu luatul de sânge. Tot ce vreau sa zic ii ca nici una din aceste proceduri nu e comoda pe contractii 🙂

Il monitorizam pe Alec si ma bucur ca am adus mingea cu mine: au minge doar in sala de nasteri si ar fi trebuit sa stau întinsa in pat pentru monitorizare daca nu aveam mingea la mine. Așa am stat comod pe mingea mea.
Din nefericire, ritmul cardiac al lui Alec scădea înainte de contractie si asta nu era deloc bine pentru ca, in contractie, oricum ii scade ritmul cardiac așa ca lui ii scădea de 2 ori. Acum am discutat despre cezariana si imposibilitatea ca Soso sa participe din cauza lipsei de spațiu.
Din fericire, dupa o discuție serioasa cu Alec, si-a revenit si am putut continua cum ne doream.
Am discutat cu neonatoloaga de garda ( Pasca Olimpia) planul de naștere care cuprindea tot ce vrem si nu vrem sa i se facă copilului. In principiu nu vroiam nimic invaziv, nici un test, nici o vitamina k sau vaccinuri. Vroiam contact piele pe piele continuu cu unul din noi.
Am dat cu subsemnatul ca ne asumam toate riscurile legate de nasterea in apa si de procedurile pe care le refuzam.
La 1 ora de la cazare urcam in sala de nasteri pentru ca urma sa îmi fac travaliul in apa. Soso a mers cu Zdrehus si si-a schimbat hainele in echipament steril. Nu înțeleg nebunia cu sterilizarea. Eu cât de sterila eram? Si Soso trebuia sa poarte masca si echipament ca sa stea cu mine:)
Am fost incantata sa vad cada pentru nasteri si am fost teribil de dezamagita cand am intrat in ea si am constatat ca e turnata cu forma de masa ginecologica. Singura poziție in care se putea sta “comod” era pe spate si cu picioarele in sus. O sa revin la poziția asta dar vreau sa zic de pe acum ca NU as mai naste in apa intr-o asemenea cada si nici travaliul nu l-as face in ea.

In sala de nasteri eram: eu si Soso, obstetricianul, neonatoloaga din cand in cand si 2 asistente/moase.
Totul era steril. Erau lampi de “dentist” si plin de echipamente.
Era cada, o masa cool de nasteri care se putea modifica pentru multe poziții diferite, majoritatatea gravitationale si o minge.
Nimic intim, nimic Zen. I-am rugat sa stinga lumina si sa vorbeasca încet. Au făcut asta.

Din pacate cada de nastere nu avea termostat – nici acum nu pot concepe cum poate fi asa ceva – asta inseamna ca o data la 2 min ( deci pe fiecare contractie ) asistenta baga mana in cada, intre talpile mele si ma intreba cum e apa. Evident ca apa venea ori prea rece ori prea fierbinte. Din nou, 0 posibilitati de concentrare sau relaxare.

Pentru ca aveam membranele intacte, pentru ca ritmul cardiac al lui Alec facea salturi in jos, mi s-a zis ca nu sunt cazul cel mai potrivit pentru nastere in apa, dar nimeni nici macar nu mi-a sugerat sa ies din apa.

Cred ca am avut vreo 4 tuseuri, fara cel de la internare. Au fost cele mai dureroase parti ale nasterii. Nu stiu de ce doare asa, probabil o combinatie de pozitie pe spate, contractia in sine si repulsia mea fata de eveniment. Uite, da, eu nu stiam ca tuseurile se fac pe contractie!

Am avut 2 tuseuri in cada, s-a scos toata apa, durerea s-a intensificat, m-am lasat pe spate, durerea s-a intensificat iar, tuseul a fost pe masura asteptarilor si dupa am mai prins cateva contractii pana a crescut din nou nivelul apei.
Da, apa ajuta mult la scaderea intensitatii contractiilor, de aceea am redecis sa ma intorc in cada dupa ce am facut o proba de travaliu pe uscat, pe masa.

Am vrut sa incerc si masa pt ca oferea posibilitatea unor pozitii gravitationale care eram sigura ca o sa ma ajute. Din pacate asistentele aveau nevoie de prea mult timp ca sa regleze masa astfel contractiile ma prindeau din nou in pozitii care le intensificau.
As fi vrut sa stau pe jos, in 4 labe, dar mereu mi s-a oferit masa pt pozitia asta asa ca mi-a sarit din minte posibilitatea asta. Acum, in retrospectiva, imi doresc sa fi ales pozitia aia. Pe jos, in 4 labe!

M-am internat la 20 cu dilatatie 4/5 si col posterior si la 24 eram tot 4/5 dar col mai ok.

Din nou, mi se spune ca nu avansez corespunzator. Stiu clar ca nu exista nici o regula la nasterea naturala dar ma demoralizez teribil. Contractiile erau la 2-3 minute inca de la internare si intense.
Mi se ofera ruperea membranelor. Refuz! Ma bucur ca eu decid dar nu imi place ca trebuie sa fiu rationala. Mi-ar fi placut sa ma pot concentra pe mine, pe noi si sa ma las dusa de experienta.

Dupa momentul asta am cam pierdut sirul evenimentelor. Nu am mai putut sta turceste in vana si a trebuit sa ma las pe spate. Soso ma ridica si ma lasa jos pe si dupa fiecare contractie. Ma uda pe spate folosind o cana ( sterila, evident! ).
Era frig in sala si eu eram uda.
Ma ruga sa respir si ma calma.
Nu stiu ce as fi facut fara el si nici nu vreau sa aflu. In travaliu I-am dat jos cateva straturi de piele de la cat I-am frecat mana.
Saracul de el a stat in pozitia piticului ( ciump/ pup sau ce regionalism o mai fi ) continuu timp de 6-7 ore.
Multumesc iubitul meu!

Ritmul cardiac al lui Alec era urmarit periodic, asta inseamna ca scoteau apa din cada pentru a monta senzorii ( desi teoretic erau rezistenti la apa ) si se intensificau contractiile.

Contractiile au devenit neregulate o perioada: ba la 2, ba la 8 minute. Ba puternice, ba foarte slabe. Nu se stie de ce a fost asa, dar din nou, travaliul nu progresa ca la carte.

Pe masura ce trecea timpul, doctorul a parasit sala si venea la nevoie. Mi-as fi dorit sa ramana acolo dar cum nici macar nu era obstetricianul meu ( care a aparut inainte de expulzie) ce puteam sa ii cer si cu ce forța? Cine stie de cand era de garda si cat de obosit era. De cateva ori am trimis asistenta dupa el si de cateva ori a fost si Soso.
Simteam ca nu avansez cum trebuie si aveam intrebari. Intrebari fara raspuns 🙂
Undeva intre 1 si 2 dimineata I-am zis lui Soso ca nu mai pot. Chiar am stat si m-am gandit acum cateva saptamani si nu era un “nu mai pot vreau epidurala” sau “nu mai pot vreau cezariana”. A fost o constientizare a faptului ca nu o sa pot duce expulzia daca mai continui asa multa vreme.
Acuma a fost una din datile cand Soso a mers dupa Zdrehus si am discutat posibilitatile. Am facut un tuseu si am aflat ca am dilatatie 9, membrane intacte si copil inca necoborat in pelvis. Dupa ce am fost asigurata ca nu am cum sa ajung in momentul acela la un prolaps de cordon de la ruperea membranelor ( de 2 sau de 3 ori mi-a explicat cu acelasi calm si tot nu stiu explicatia dar a fost foarte convingatoare 🙂 ) am acceptat procedura.
Iesit din cada, contractie, urcat pe masa, contractie, pus picioarele in suport, contractie. Pe urmatoarea contractie a rupt membranele. Din a 3-a incercare! Se pare ca am avut cele mai hardcore membrane din carriera lui.
Na, si acum surpriza! Pe toata contractia urmatoare a stat cu mana in vagin ca sa se asigure ca vine capul si nu cordonul in jos. Nu vreau sa mai traiesc asa ceva in viata mea :).
Apa era clara, adica fara semne de meconiu. Deci totul era bine si frumos.
Mai putin eu care eram praf.
Dupa inca 2 contractii eram din nou in cada ( desi eu știam ca dupa ruperea membranelor nu se mai intra in apa).
Au urmat 2 ore de contractii intense, de expulzie si la fiecare contracție mi se spunea ca nu împing bine dar nu mi-a zis nimeni ce sa fac ( astea erau cele 2 asistente/moașe). Zdrehus era missing in action, dupa, cand a apărut doctorita “mea” am presupus ca i-a făcut ei loc.
Dupa 2 ore de fiasco de neîmpins corect, cu Soso care imi sugera sa schimb poziții dar mintea mea nu mai procesa nimic, a apărut Antal. Voioasa ca o zi de primăvara m-a învățat cum se împinge ( directed pushing, ce nu as fi vrut niciodată sa fac, dar uite ca aici m-a adus drumul).
Dupa cateva contractii cu împins la maxim, a reușit Soso sa ma convingă si sa ma ridice si susțină pe partea orizontala a vanii in poziția piticului ( squatting ), am împins din toate puterile mele si a apărut un cap 🙂
Am împins cu ochii închisi si nu am vrut sa vad ce se întâmpla – nu am cea mai mica idee de ce!
Am fost sfătuita sa ma las usor in apa ca sa iasa acolo copilul; mi s-a zis cu cea mai mare seriozitate ca din următoarea contracție trebuie sa iasa afara si eu trebuie sa împing tare.
Următoarea contracție a întârziat sa apară dar cand si-a făcut apariția am folosit-o pe deplin!
Alec a ieșit singur, fără sa fie tras, împins sau răsucit!

Am rămas perplexa si cand a fost împins pe sub apa spre mine nu am știut ce sa fac cu el. Dupa o scurta ezitare m-am întins dupa el ( eram sigura ca nu voi fi eu cea care il scoate din apa si m-a socat faptul ca am fost 🙂 ) si l-am tras afara.
Nu mai stiu ce am simțit, sau mai bine zis, am simțit prea multe: mirare, extaz, nesiguranței, pace, fericire, entuziasm, sfârșire, durere, stangacie.
Era acolo, era adevărat!
Mic, mov si incruntat, urlator la frecatul energic pe spate, cu ochi mari si mirati, gata sa suga dar foarte stângaci, la fel ca mine!
Era atât de alunecos încât l-am scăpat de 2 ori in apa! Putin numai!
Am stat impreuna undeva spre 30 de minute imbratisati in timp ce Tati ( ex Soso) se juca cu doctorita de-a “nu mai pulsează cordonul/ ba mai pulsează cordonul”. Cordonul a fost lasat sa pulseze pana nu a mai plusat si a devenit alb. Alec si-a recuperat tot sângele din placenta!

Cu toate lamentarile mele despre naștere, partea lui de naștere a fost perfecta. Juma de ora la sanul meu in apa, dupa, pe pieptul tatălui lui pana am fost eu procesată si dupa înapoi la mine!
Despărțiți 3 minute in 3 zile, cat a fost cântărit. Ținut piele pe piele primele 24 de ore spre mirarea asistentelor care se tot ofereau sa il îmbrace.
Cu san la discreție, desi nu am avut cel mai bun start in alaptare, voi reveni cu o poveste pe tema asta, zero înlocuitori ai laptelui matern si fără înlocuitori ai sanului.

 

De ce Pelican Oradea?

Asta mi-a oferit mie Pelican!
O naștere care desi nu a fost perfecta, a fost respectuoasa fata de dorințele mele/ noastre si un copil neluat de lângă mine pentru baita zilnică din spital/lampa/pentru ca asa trebuie.
Nu mi s-a zis sau sugerat ca nu stiu ce fac/ ca nu am dreptate/ ca nu sunt suficientă pentru copilul meu. Nu am fost trasa de sâni ca sa mi se demonstreze ca nu am lapte. Nu am fost rusinata ca refuz vaccinări si vitamina K.

 

Multumesc!

Multumesc iubitul meu! Nu am fi aici, asa, fara tine!

Multumesc întregii echipe Pelican, mai ales doctorului Zdrehus care desi nu avea nici o treaba cu mine, m-a luat asa cum sunt, a stat aproape 8 ore cu mine si m-a respectat!
Multumesc si doamnei Antal ca totuși a apărut in timp util ca sa imi zică si mie cu ce se mănâncă directed pushing-ul si a fost încurajatoare pe partea asta.
Multumesc doamnelor neonatoloage ca au avut încredere in mine si m-au lasat in treaba mea :)).

 

Final

Nu este cea mai frumoasa poveste, dar e a mea! Nu e cea mai frumoasa naștere dar imi e mai draga decat cand am inceput sa scriu! ( de 2 luni tot scriu încet povestea).

E o naștere net superioară celor din Timișoara, iar partea de neonato, care iti lăsa copilul aproape, nu se poate replica in Timișoara.
Recomand Pelican cu aproape toată inima dar recomand mai ales o buna documentare asupra nasterii din timpul sarcinii!

 

Numai voi puteți decide si alege ce nastere aveti!

8 thoughts on “Nasterea noastra

  1. Simona October 21, 2013 / 10:33 pm

    frumos! Sanatosi sa fie toti membri noi familii. Faza cu sterilizatul nu o inteleg…in afara nu il sterilizeaza pe sot nici daca nasti normal pe masa nici la nasterea in apa. Si daca tot aveau monitoraj ptr apa de ce nu il foloseau ca atare, fara sa goleasca cada.
    Oricum a fost o experienta pozitiva, fata de alte povesti auzite.

    Liked by 1 person

  2. Iulia October 22, 2013 / 5:26 pm

    Felicitari pentru toate partile frumoase ale nasterii si pentru incredrea in puterile proprii !!! Mai ai vreo poza cu cada ? Saptamana urmatoare plec la Oradea, pt. acelasi motiv si tare m-am necajit aseara citind cele scrise de tine despre cada fermecata. Ar trebui sa nasc in noiembrie si eram tare incantata de nasterea in apa, ceva mai aproape de casa decat Brasovul. Multumesc si multa sanatate !!!

    Like

  3. Andreea October 22, 2013 / 10:11 pm

    In mintea mea, povestea nasterii fetitei mele s-a derulat cu multe detalii, la fel cum tu ai si reusit sa o relatezi, insa in scris, nu mi-am gasit timp suficient in momentele in care aveam inspiratie. 😛 Felicitari! Propria mea concluzie, daca as uni povestile noastre pentru un viitor bebe, ne-am apropia ceva mai mult de planurile initiale 🙂 .. si pana la urma, de ce nu? Invatam din experientele noastre trecute, din ale altora si adaptam la cele viitoare.

    http://www.deliciibio.ro/blog/2013/09/nasterea-sandrei/

    Like

  4. Raluca November 20, 2013 / 12:43 am

    Ma bucur ca ai reusit sa scrii povestea, eu am doua povesti nescrise si am uitat multe…

    Am citit povestea ta cand ai postat-o si m-ai emotionat mult, dar nu am reusit atunci sa iti scriu.

    Si… esti prea calculata, semeni cu mine. Si eu stii ca imi tot plang regretele referitoare la orice. Cand descoperi leacul, sa-mi spui. Si un leac usor, nu dureros. Pentru ca tu stii ca eu am regretat analizele acelea de metabolism. Ei, dupa ce la varsta de o luna am trecut toti prin trauma internarii in spital, analizele acelea nu-mi mai stau ca un ghimpe. Deci vreau leac, dar nu lectii dure :).

    Te pup!

    Like

    • AIWoman April 14, 2017 / 9:23 am

      Scuze – acum am reintrat pe blog dupa o lunga pauza.

      Raluca, reincep sa scriu pentru ca am gasit leacul; sau cel putin vad mai clar problema 🙂

      Like

  5. Tavi April 30, 2014 / 12:44 am

    Ceau,
    Am citit povestea ta incercand sa ma pregatesc pentru viitor. Si eu sunt din TM si caut o maternitate mother&baby friendly. Pana acum am citit numai despre Eva Brasov (~5h de mers cu masina!!) si Pelican Oradea (3h..).
    Multumesc pentru povestea nasterii 🙂 O sa ma interesez daca au adus cazi mai… normale, cu termostat, ca si asta era un subiect care ma interesa si mi se pare aiurea sa tot scoti apa si sa bagi alta. Frigul cand iesi din cada sau cand se raceste apa, adauga stress.
    Din poveste lipseste partea de dupa nastere, cu expulzia placentei. Acolo cum a fost?
    Merci 🙂

    Like

  6. o femeie June 28, 2017 / 12:50 pm

    cum ti-am citit povestea. Cat de cerebrala si atenta la toate detaliile ai fost… M-a impresionat!

    Sa cresteti mari si la mai multi 😉

    Like

    • Alexandra June 28, 2017 / 1:13 pm

      prea cerebrala. nu e nevoie de asta in nastere 🙂
      Mersi la fel? 😛

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s